Îmi aduc aminte de povestea unui doamne care s-a dus la medicul psiholog cu o listă plină de nemulțumiri la adresa soțului ei. Psihologul i-a dat tema să scrie 5 lucruri pe care ar putea să le facă ea, în mod voit pentru a-și sabota căsnicia. La ședință următoare, când doamna a apărut cu lista, psihologul a întrebat-o: Câte din ele faci deja?, la care răspunsul a fost: Pe toate!

În lumina acestei povești, vreau să te întreb: ce faci tu pentru a-ți sabota relația? Intrăm în relație cu fantezia că celalalt ne poate face fericiți, că ne poate citi gândurile și poate veni în întâmpinarea tuturor nevoilor și dorințelor noastre fără a fi nevoie să i le comunicam. Purtăm cu noi amprenta părinților noștri, ce am văzut și învățat. Păstrăm și intrăm în aceleași dinamici. Atenție mare dacă te-ai poziționat în rol de fiică față de partenerul/soțul tău, pentru că e sfârșitul vieții sexuale! Un alt mod a te poziționa în rolul de copil dacă, în ierarhia importanței, părinții ocupă primul loc și soțul are locul 2 sau 3….

Tu ce model ai preluat de la ai tăi? Ce rol ți-ai ales să joci?

Se poate întâmpla, ca în copilărie să avem părinți critici și orice am face să nu fim suficient de buni pentru ei. Și găsim un partener pentru care, orice am face nu suntem suficient de bune/buni.

Sau poate am auzit că suntem cele mai bune și că nu există nimeni care să fie suficient de bun pentru noi! Și devine imposibil să găsim un partener…

Sau poate ne-a făcut unul din părinți un pustiu de bine și ne-a zis: Nimeni nu te va iubi cum te iubesc eu… orice ar face partenerul pentru noi, vocea condiționării o să strige în noi că nu e iubire adevărată și nu e destul.

Care e vocea condiționării în mintea ta? Ce îți spune ea?

Poate am rămas în cap cu poveștile despre feți frumoși care vin călare pe cai albi și salvează prințese… și care trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți fără să facă nimic pentru asta… totul se întâmplă în mod natural…

Sau rulăm imagini din filme, cu iubiri imposibile dar pasionale…

Tu ce fantezii ai? Cât din aceste fantezii se potrivesc cu realitatea?

Sau poate, pentru nerealizările noastre, e mai ușor să găsim un țap ispășitor.

Ideea într-o relație este să ne asumăm răspunderea. Nu vina! E o mare diferență!

Și, înainte de a lua hotărârea să ieșim dintr-o relație, sau atunci când vedem că ceva nu funcționează așa cum ne-am dori, să facem o mică introspecție, să facem un pas în spate și să ne întrebăm:

Ce îmi doresc eu?

Ce își dorește el?

Ce ne dorim de la aceasta relație?

Ce aport ne putem aduce fiecare dintre noi pentru a o transforma în relația pe care ne-o dorim?

Te provoc să îți iei timpul de care ai nevoie și să răspunzi în scris la aceste întrebări! Merită! O faci pentru tine și fericirea ta!

Dacă mesajul meu te găsește singur/singură sau într-o relație disfuncțională, merită să îți păstrezi speranța. Realitatea pe care o trăim este dată de convingerile pe care le avem în legătură cu ce e posibil pentru noi să obținem. Întreabă-te ce și cine te poate ajuta și acționează!

Dacă nu faci nimic, nimic vei obține!

Alături de tine în schimbarea pe care ți-o dorești,

Alina Tudor semnatura 1