Întrebările și coachingul

Fiecare are propriile tipare de gândire, unele productive, altele neproductive.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, modul nostru de gândire poate devine mai rigid și ajungem experți în a ne justifica propriile acțiuni. Justificările vin bineînțeles în prelungirea și validarea conceptelor existente despre viață. Ajungem să gândim și să acționăm pe pilot automat.

Este destul de greu să ne dăm seama singuri ce tipare de gândire avem. Avem nevoie de cineva din afara noastră care prin întrebări și prin reflectarea poveștilor pe care ni le spunem, să ne aducă în fața ochilor și urechilor propriile moduri de gândire. Numai atunci le putem analiza și evalua. Numai atunci putem face schimbări în percepțiile noastre, în poveștile noastre și putem evolua.

Asta e ceea ce face un coach. Prin oglindire, reflectare, întrebări te scoate de pe pilot automat, te forțează să gândești în moduri în care nu ai mai făcut-o până atunci, cu alte cuvinte ajungi să gândești ”out of the box”. Un coach este în primul rand, un partener de gândire.

O întrebare care adâncește gânditul în cutie este întrebarea “De ce?”. Când întrebăm de ce, în loc să căutam soluții, găsim justificări. De ce-ul ne duce într-un tipar de gândire cauză-efect și astfel rămânem în cutie.

Imaginează-ți o persoană al cărei comportament nu corespunde așteptărilor tale. Să zicem că ești la birou, aveți un termen limită pentru predarea unui proiect și afli că, la acel moment, colegul tău nici măcar nu a început să lucreze secțiunea lui. Dacă îl întrebi: “De ce nu te-ai apucat de lucrare știind că avem termen limită pentru predarea proiectului?”, ceea ce vei obține vor fi justificări. Chiar și dacă nu ar știi de ce, cu această întrebare, subconștientul lui va crea un motiv. Și nu ar rezolva situația în care vă aflați. O întrebare bună ar fi una orientată către soluție, de genul: “Ce putem face acum pentru a depune proiectul în termen? Care e cea mai bună soluție, ținând cont de circumstanțe?”

Un alt exemplu este legat de comportamentul copiilor. Dacă observi la copilul tău un comportament nepotrivit într-o anumită situație în loc de întrebarea “De ce ai făcut asta?” e mai util să spui “Ce scop urmărești prin acest comportament?”.

Câteva idei de final:

– Oamenii au tipare de gândire productive și neproductive care funcționează pe pilot automat;

– Nu exista întrebare fără răspuns. Daca nu ai un răspuns, subconștientul tău va crea unul;

– În spatele fiecărui comportament există o intenție conștientă sau inconștientă;

– Tiparele de gândire cauză efect ne țin în cutie;

– Pentru a evolua avem nevoie de cineva din afara noastră care să ne reflecte modul în care gândim pentru a-l putea evalua și de întrebări care să ne permită să gândim “out of the box”.

Când ești pregătit sa gândesti out of the box?

Alături de tine în schimbarea pe care ți-o dorești,

Alina Tudor semnatura 1